Am stat o dupa-amiaza intreaga cu caietul de schite deschis si o lista de idei pentru personaje noi. La final, singurele notite care au ramas cu adevarat utile nu erau despre culori sau forme, ci despre ce fel de poveste vreau sa spun cu fiecare desen. Am notat trei intrebari simple: cine este personajul, ce vrea si ce il impiedica. Pare putin, dar dupa ce am raspuns la ele, schitele au inceput sa prinda directie.
Sesiunea de planificare nu a fost despre a umple pagini, ci despre a elimina ideile care sunau bine in teorie, dar nu aveau nicio legatura cu modul in care desenez. Am taiat doua proiecte care parea interesante, dar nu se potriveau cu ritmul meu de lucru. Am pastrat doar ceea ce pot duce pana la capat fara sa fortez stilul. E o diferenta mare intre o idee care te entuziasmeaza si una care te blocheaza dupa prima saptamana.
Un alt lucru pe care l-am observat: planificarea functioneaza cel mai bine cand ramane flexibila. Am stabilit un punct de plecare, nu un traseu fix. Personajele prind viata in timpul desenului, iar daca fixez prea multe detalii din start, pierd exact spontaneitatea care le face interesante. Asa ca notitele mele au ramas scurte, cu mentiuni despre expresii, gesturi si momente din viata de zi cu zi care pot deveni scene pentru benzile desenate.
Daca vrei sa vezi cum arata aceste idei dupa ce au trecut prin cateva runde de schite, poti citi si despre primele zile de lucru efectiv sau poti lasa un mesaj cu parerea ta. Imi place sa aflu cum abordeaza alti ilustratori momentul de planificare si ce notite pastreaza cu adevarat.